Azi traim vremuri noi, mereu in tendinte, fara abateri semnificative care sa conduca spre un declin al bunului mers, ne dam implicati in activitati socio profesionale, de cele mai multe ori altele decat cele ce ne apartin, accedem la statuturi de langa care sa nu ne mai vina a pleca sau in cel mai rau caz..la egalul unuia..numai pentru ca asa e la noi. Nu pot garanta ca ar fi un model preluat, dar unul bine implementat, da! Este unul in trend si extreme de cautat. Aprecierile niciodata nu sunt facute public (sursa anonima).
        S-a cam terminat cu veridicitatea, autenticitatea, dar mai ales cu calitatea. Ce atatea atribute pe criza asta? Astea au fost demult…odata cand functiile erau atatea cate trebuiau sa fie, cand erau ocupate de cei cu pregatire, initiative cu rezultate, bla, bla…nu ma bag in detalii, sunt altii care cunsoc mult mai bine decat mine problema. Astazi, educatia s-a simplificat: ne alocam “egalul” cu celalalt, indiferent de statut, varsta, sex, pregatire, profesie, etc. Avalansa de doritori in acest sens pare sa vina rapid spre orice Organizatie. Si asa ne trezim cu “egalul” langa noi intr-o ipostaza in care surprinderea ramane doar pentru nefericiti.
     “Egalul” da dovada de o inteligenta bine mascata cu prostia propriei experiente de Organizatie, dar mai ales, a lui, ca individ. “Egalul” te tutuie (obligatoriu, el nu cunoaste alta forma de adresare), nu are baza unei educatii ce ar trebui sa se incadreze in parametrii normali, educatia “EGALULUI” este subnutrita, infecta, cu deficite grave in plan cognitiv, repetenta intr-un sistem lipsit de echivalari. Apoi, el iti ordona, iti traseaza sarcini, iti explica aproape deloc ce nu trebuie sa mai faci, chiar daca scara ierarhica arata invers in organigrama Organizatiei.
      Partea cea mai grea pare sa fie, cum spuneam, la nivel cognitiv. Aici apar proiectiile, care din pacate nu au o constanta in derulare, cresc intens la inceput, apoi dispar, dupa care reapar intr-o forma incredibila care ar detrona cu siguranta box office-ul lui “Harry Potter”. Trebuie sa le iei ca atare, ca doar e “egalul” tau si oricand te poti identifica cu el, sau mai rau, ii poti lua locul propriului “egal”.  Ce mai paradox…ca atatea altele. Ce mai conteaza? E doar un aspect din viata “trendi-flendi” ce curge nestingherit, cu sau fara criza, un alt episod ce nu afecteaza prea mult nici-un sistem, ca.. vorba romanului: asta e tara tuturor posibilitatilor!

psiholog Valentina Rotaru