Șapte jocuri de putere și-o nefericire

     Jocurile de putere reprezinta comportamente manipulative care au ca scop crearea si mentinerea unei pozitii...

Deseori m-am referit in articolele anterioare la notiunea de “putere” in cuplul dar n-am intrat niciodata in detalii. Este momentul sa va explic ce se intelege prin acesta notiune si care sunt “mecanismele” prin care se exercita puterea in relatiile interumane, in general, si in cele conjugale, in special. Nu mi-am propus sa trec in revista toata paleta de jocuri de putere insa o sa le prezint pe cele mai frecvent intalnite in viata de zi cu zi. Probabil, o sa admiteti ca v-ati folosit de ele sau o sa le identificati pe cele utilizate de ceilalti in relatiile curente sau anterioare. Nu intrati in panica, doar constientizati-le si reflectati asupra impactului pe care l-au avut asupra dumneavoastra pentru ca, apoi, sa incercati sa le izolati sau sa evitati sa intrati in relatii bazate pe jocuri de putere.

Jocurile de putere sunt comportamente manipulative care au ca scop crearea si mentinerea unei pozitii de inegalitate intre partenerii cuplului pentru a putea astfel obtine puterea (controlul). O sa spuneti probabil ca glumesc si ca nu exista nimeni care sa isi doresca asta (pornind de la premisa ca atunci cand intri intr-o relatie nu te gandesti ca tu esti mai puternic iar celalalt este slab sau ca tu trebuie sa fii seful iar partenerul tau subordonatul). Sunt de acord cu acest lucru, dar  realitatea este cu totul diferita …   

Vreau sa subliniez ca jocurile de putere mascheaza temeri inconstiente sau indoieli personale (pe cere le reprimam), din care ambii parteneri au “beneficii” – cel care le initiaza urmareste sa-l plaseze pe celalalt in pozitia de victima pentru a putea sa-l salveze sau sa-l pedepseasca (“Ce te-ai face fara mine”? / “Din cauza ta si a incompetentei tale s-a intamplat …”!), in timp ce victima este constienta ca daca i se supune va fi in continuare acceptata sau va fi ocupata sa se autocompatimesca reusind in acest mod sa-si abata gandurile de la propriile temeri.

Care ar fi cele mai frecvente 7 jocuri de putere (dintr-o lista luuunga) ?

  1. A da sfaturi/ordine dar a nu accepta sa primesti sfaturi – genul de persoana care se considera superioara – este convinsa ca solutiile alese de ea sunt cele mai potrivite si care, atunci cand celalalt are o parere diferita, raspunde: “Ce stii tu !” sau “Ai vazut ce s-a intamplat cand m-am luat dupa mintea ta !”
  2. A cere si a astepta ca partenerul sa intuiasca nevoile tale –  nu toata lumea este inzestrata cu capacitati paranormale iar faptul ca partenerii se cunosc de ceva timp nu este suficient pentru a sti ce-si doreste celalalt. Expresia “ar trebui sa sti ce vreau” –  este, din punctul meu de vedere, o rautate atunci cand nici macar tu nu sti de ce anume ai nevoie pentru a fi fericit.
  3. A minimaliza succesele partenerului, a-l umili si a-i gasi “nod in papura” pentru a-i demonstra astfel ca singur/a ar fi o nulitate. Practic, ii furi celuilalt bucuria de a fi reusit sa-si realizeze un obiectiv (ex. o promovare; un 10 la un examen). Ce poate fi mai “minunat” decat o replica de genul “asta este motivul pentru care n-ai gatit /     n-ai…/n-ai…., astazi?”
  4. A incerca in permanenta sa-l schimbi pe partener convins fiind ca tu esti perfect. Am adresat de multe ori clientilor mei intrebarea “cine iti este mai la indemana pentru o schimbare – el/ea sau tu ? Cine este mai aproape de tine si detine controlul asupra gandurilor/comportamentelor tale, tu sau partenerul tau?”
  5. A profita de ocaziile in care partenerul este vulnerabil pentru a-l ataca/critica. Chiar nu ati spus niciodata: “ti-am spus eu ca …!”? V-ati intrebat ce simte un partener care recunoaste o slabiciune in momentul in care celalalt, in loc sa-i ofere sprijin, mai rasuceste inca odata cutitul in rana ?
  6. A recurge la comportamente intimidante, la amenintari si la pedepse. Este o obisnuinta ca atunci cand esti respins sau simti ca pierzi teren sa incerci sa-l “determini” pe partener sa-si reconsidere pozitia. “Arsenalul” utilizat – de la agresivitatea fizica la cea atitudinala – este, pe cat de bogat si de rafinat, pe atat de cunoscut,  incat nu cred ca are rost sa mai insist.   
  7. A lua decizii in locul celuilalt pentru ca nu ai incredere in capacitatea lui de a rezolva problemele.

Sunteti probabil curiosi sa aflati “de unde vin” jocurile de putere. Aici este mult de discutat. Exista o perioada – in primii ani de viata – in care acestea sunt absolute naturale si sunt determinate de instinctul de  supavietuire. Este perioada in care copilul incepe sa-si construiasca strategii cu ajutorul carora sa-i poata “aduce” si sa-i “tina” pe adulti in preajma lui. O face intr-un mod spontan sperand ca dorintele sa ii fie satisfacute si continua sa aplice acelasi model pana cand va fi coplesit/sufocat de grija adultilor, oprit sau ignorant.

A crede ca poti obtine intotdeauna tot ceea ce vrei este nerealist si poate inseamna ca gandesti in termeni de magie – din nou o reminiscenta din copilarie (perioada 3-6 ani dominata de zane, baghete fermecate) care te face sa crezi ca ai puteri supranaturale pentru a “o face fericita pe mama” atunci cand este trista sau a-i “lua mintile” atunci cand esti neastamparat. In prima ipostaza vei cauta “victimele” perfecte pe care sa le “salvezi” iar in cea de-a doua vei creste cu credinta ca esti un om rau care merita sa fie nefericit.