Adriana Petrescu

Dependențele

In dictionarele de specialitate dependenta  este definita  ca o  stare de subordonare/ de supunere caracterizata prin pierderea controlului si a anumitor libertati.  Indiferent de ce natura este (alcool, droguri, jocuri de noroc), dependenta afecteaza atat viata personala a individului cat si pe cea a persoaneleor apropiate. In general sunt afectate :

  • Libertatea  – de a evalua si a decide;-        
  • Constiinta – autodeterminarea si autocontrolul;-        
  • Relatiile  – cu sine si cu ceilalti;-        
  • Imaginea si stima de sine, respectul de sine;-        
  • Sanatatea fizica si psihica;-        
  • Identitatea sociala (viata sociala).

Va sugerez ca pentru cateva minute sa nu continuati lectura si sa incercati sa creionati, fiecare dintre dumneavoastra, un portret robot al dependentului. O sa observati ca majoritatea va veti concentra asupra defectelor si foarte putini  veti vedea ca, dincolo de acestea, dependentul are si calitati.Din lista de mai sus mi-am propus sa abordez, cu permisiunea dumneavoastra,  aspectele legate de influenta pe care o are dependenta asupra sferei relationale si a rolului jucat de persoanele codependente (membrii familiei, colegii, prietenii) in mentinerea acestui comportament disfunctional.  In primul rand vreau sa subliniez ca, prin simplul fapt ca partenerii dependentilor incearca sa reduca efectele negative ale comportamentului  acestuia, nu fac altceva decat sa-l mentina  activ.

De exemplu, in cazul dependentei de alcool, codependentii incerca sa-l “protejeze’ pe partenerul lor  scuzandu-l daca nu se prezinta la serviciu, ascunde familiei ca are o problema cu consumul de alcool, ii creaza posibilitatea de a servi o bautura dimineata si il imprumuta cu bani pentru a procura alcoolul. Cand codependentul este chiar partenerul de viata (sotie, prietena),  la nivelul cuplului apar frustrari de ordin intim sau de autonomie. Dependentul pierde adesea controlul asupra relatiei si se indeparteaza de partener din ce in ce mai mult putind aparea adesea agresiuni verbale sau fizice. La randul sau, partenerul neconsumator simte ca in ciuda eforturilor sale nu-l poate ajuta pe celalalt si devine distant. O sa vi se para paradoxal dar, in realitate, cu cat codependentul isi critica/cicale sau pedepseste mai dur partenerul consumator, cu atat acesta isi va intensifica consumul.  Sunt destul de frecvete cazurile in care dependentul realizeaza ce se intampla cu el si cu familia lui si atunci este macinat de remuscari si de sentimente de vinovatie. Evident, va incerca sa obtina iertarea persoanelor pe care le-a facut sa sufere. In cazul in care acesta va fi iertat, desigur cu promisiunea ferma ca nu va mai repeta greseala, fiecare dintre parteneri simte o profunda stare de descarcare nervoasa. Departe de a rezolva situatia, in viata de zi cu zi, dependentul nu isi va schimba comportamentul, tocmai pentru ca stie ca daca a obtinut o data iertarea, o va putea obtine si in alte ocazii.  

Desigur, vor fi multi cei care se vor intreba “dar ce se intampla cu familiile in care ambii partenerii sunt dependenti? ”. Un raspuns ar fi ca dependenta reprezinta elementul care creaza coeziune si da unitate devenind una dintre putinele “preocupari comune” care ii tine impreuna.Problematica dependentelor este una destul de complexa dar nu imposibil de rezolvat daca se apeleaza la ajutor specializat. Este important ca persoanele codependente sa renunte la  comportamentul de tip protectiv si impreuna cu dependentul si psihologul sa incerce sa afle ce anume se ascunde in spatele dependentei inainte de a fi prea tarziu (se cunoaste ca pentru actele de violenta comise sub influenta alcoolului sau drogurilor nu se acorda circumstante atenuante atunci cand se ajunge in fata instantei). As dori in incheiere sa subliniez faptul ca abstinenta este obiectivul catre care tind dependentii insa este destul de greu de atins. Din punctul de vedere al specialistului obtinerea controlului asupra consumului reprezinta o solutie pe termen lung care va va imbunatatii viata.

Atentie! Lipsa de speranta este unul din mecanismele prin care se mentine problema dependentei.              

  Adriana Petrescu – psiholog  

Depresia – o afecțiune la modă?

          Intilnita inca din cele mai vechi timpuri sub diferite forme si denumiri  depresia  a ajuns sa fie astazi un subiect la moda.

In presa , la televizor, in cercul de cunostinte notiunea de  depresie este intilnita tot mai des.

Ce este depresia si cum se manifesta ea ?

Depresia este un termen general sub haina careia se ascund o varietate foarte mare de afectiuni psihice care debuteaza cu stare generala proasta , plictiseala., oboseala pana la stare de anxietate generalizata finalizata adeseori cu suicid.

Cum debuteaza depresia si care ar fi cauzele este o intrebare fireasca care apare in mintea fiecarui pacient si persoanelor apropiate acestuia.

Dintre simptomele psihice specifice care apar in cadrul acestei tulburari amintim :

  • sentimente de culpabilitate
  • pierderea sperantei
  • lipsa bucuriei
  • nemultumirea partiala sau totala fata de activitatile intreprinse
  • dificultati de concentrare
  • anxietate generalizata
  • ginduri de moarte si suicid

In rindul simptomele fizice pot aparea :

  • tulburari de somn
  • oboseala exagerata si neexplicabila
  • disfunctii sexuale
  • pierderea apetitului sau dimpotriva mancatul compulsiv.
  • Consumul de alcol excesiv
  • Izolare

Important de retinut : Daca va confruntati cu cel putin cinci simptome enumerate mai sus pe o perioada mai lunga de doua saptamini cereti de urgenta ajutorul unui psiholog.

Deoarece depresia este o afectiune des intilnita si cel putin o persoana din cinci sufera de aceasta tulburare macar o data in viata,nu trebuie sa va alarmati.

Cauzele care duc la aparitia ei pot fi multiple :

  • pierderea unei fiinte dragi
  • pierderea locului de munca
  • consumul excesiv de energizante
  • insuccese scolare
  • neadaptare la conditii noi de munca si viata.

Important de amintit ca marea majoritate a depresilor debuteaza primavara si toamna in anotimpuri de tranzitie.

Daca va simtiti singur, deznadajduit , fara prieteni, fara speranta, echipa noastra de specialisti va sta la dispozitie!

 

Psiholog Adriana Neacsu

Dialog neterminat despre afectivitate

         Fiecare dintre noi avem o poveste dominanta care, in esenta, pune in evidenta valoarea pozitiva sau negativa a trairilor afective. Viata este presarata cu realizari dar si cu esecuri si, de cele mai multe ori, ‘, ‘Fiecare dintre noi avem o poveste dominanta care, in esenta, pune in evidenta valoarea pozitiva sau negativa a trairilor afective. Viata este presarata cu realizari dar si cu esecuri si, de cele mai multe ori, uitam acest lucru concentrandu-ne doar pe aspectele negative. Pornind de la aceasta realitate am sa incerc sa creionez in linii mari (de aici si termenul de “neterminat”), ce anume ne “ajuta” sa construim o poveste mai putin fericita….

            Va propun, ca pentru o clipa, sa intrerupeti activitatea, sa va asezati comod in scaun si sa va intoarceti in timp la momentul in care v-ati cunoscut partenerul. Incercati sa simtiti aceleasi emotii, acelasi freamat inconfundabil, sa retraiti bucuria si nerabdarea de a va intalni cu persoana iubita.

            Vor fi destule persoane care vor descoperi ca simt si acum acelasi fior dar si persoane care l-au uitat…

            Care este gandul care ne fura fericirea? Ce frane ne blocheaza sentimentele? Un posibil raspuns ar putea fi motivat prin faptul ca am “mostenit” o serie de reguli nescrise care ne determina sa ne exprimam sentimentele in limite bine determinate. Cu totii am auzit spunandu-se ca dragostea nu dureaza o vesnicie, ca nu este bine sa spui sotiei/sotului ca il iubesti deoarece risti sa te transformi intr-o persoana vulnerabila, ca este banal si lipsit de sens sa-ti exprimi emotiile sau ca pe copil trebuie sa-l mangai doar cand doarme.

            O alta explicatie ar fi ca, odata cu noi, aducem in cuplu “jucariile copilariei”: teama de a nu fi parasiti (specifica partenerilor proveniti din familii divortate), teama ca partenerul ne va retrage dragostea (“…. daca nu mananci tot mama nu te mai iubeste…”) etc.

            Realitatea este ca rolul de partener de cuplu/soti, ca si cel de parinte, se “invata” in copilarie si, inconstient, ne angajam intr-un “razboi rece”cu partenerul pentru a impune modelul nostru de interrelationare si comunicare in cuplu pentru ca “este cel mai bun”.

            Ramanem de multe ori blocati in pattern-urile (prejudecati) perpetuate in timp (femeia trebuie sa se ocupe de…, o sotie iubitoare trebuie sa…, nu este de competenta barbatului sa….etc.) si uitam sa fim noi insine, sa spunem partenerului “te iubesc”, “mi-a fost dor de tine” sau “abia asteptam sa fim din nou impreuna”.

            Este uimitor momentul cand intelegem ca intr-un cuplu functioneaza principiul reciprocitatii, ca daruind dragoste vei primi dragoste, ca daca din cand in cand, faci un gest frumos pentru celalalt, raspunsul nu va intarzia sa apara.

            Sta in puterea noastra si avem resurse nebanuite sa schimbam STILUL afectiv in care ne traim povestea vietii! Trebuie doar sa vrem!

            Pentru a ne forma deprinderea de a fi fericiti trebuie sa descoperim ce anume ne face nefericiti iar pentru a nu fi dezamagiti in dragoste trebuie sa fim sinceri cu noi insine si sa nu ne amagim atribuind partenerului calitati pe care nu le are.

In cautarea fericirii

Din nefericire preferam sa fim spectatori la filmul propriei noastre vietii. Ne lasam dusi de val sau asistam neputinciosi la “oferta” sociala a timpului. Stiu …. cauti fericirea …. opreste-te !’, ‘

Suntem ceea ce spunem ca suntem.

In fiecare dintre noi regasim un scenarist demn de Oscar. Din nefericire preferam sa fim spectatori la filmul propriei noastre vietii. Ne lasam dusi de val sau asistam neputinciosi la “oferta” sociala a timpului.

Stiu …. cauti fericirea …. opreste-te ! Te-ai intrebat de cate ori ai trecut pe langa ea doar pentru ca erai concentrat sa o cauti, nu sa o gasesti ?