Falimentul investitiilor sentimentale

La inceputul relatiei suntem curiosi sa aflam cat mai multe despre celalalt, la sfarsitul ei devine...

Eroina unui film difuzat recent pe unul din posturile TV afirma la un moment dat  ca sa-ti intemeiezi o familie este o arta iar sa o pastrezi este o corvoada.  Mi-a placut cum suna desi  nu sunt de acord suta la suta cu ceea ce spunea .  Dar, poate ca are dreptate …  in joc sunt foarte multe variabile. Pentru ca in ultima vreme se discuta intens despre criza economica, va propun o abordare a problematicii divortului in aceeasi  nota – doar ne-am obisnuit cu terminologia….

Deci, ca sa poti divorta trebuie sa fi casatorit. Din perspectiva “economica” decizia de a te casatori  presupune acceptul neconditionat a doua persoane adulte de a pune la un loc intregul “capital” de sentimente in scopul de a obtine ca “profit” fericirea conjugala. Ce se intampla cu acest “capital” si de ce intram in “faliment” este greu de spus in contextul in care fiecare familie are propria identitate.

In literatura de specialitate divortul este definit ca un proces psihosocial complex care implica sase dimensiuni: emotionala, legala, economica, parentala,  comunitara si psihologica.  Imi propun sa abordez cateva dintre aceste dimensiuni,  desi toate au impact asupra noastra.

Din punct de vedere emotional, divortul are loc cu mult timp inainte de despartirea propriu-zisa a partenerilor.  Este acel moment in care constatam ca “visteria sentimentelor” este goala, ca omul pe care il iubeam cu pasiune a disparut si locul i-a fost luat de un strain. Cum se ajunge aici? Cine ne saboteaza relatia?  O parte dintre d-voastra ar putea sa acuze lipsa de comunicare intre parteneri.  Da, aveti dreptate, dar si cand ne certam comunicam, nu-i asa?  V-ati gandit vreodata ca incapacitatea de a asculta poate fi o alta cauza?

Sa va explic: stiu ca marea majoritate auzim foarte bine ceea ce spun cei de langa noi, dar cati dintre noi ascultam fara sa interpretam ?  La inceputul relatiei suntem curiosi sa aflam cat mai multe despre celalalt, la sfarsitul ei devine aproape imposibil sa-ti asculti partenerul  fara sa interpretezi  fiecare cuvant si sa-i atribui conotatii amenintatoare.  De fel, teama de a fi ranit inhiba comunicarea, altereaza capacitate de a asculta (aud doar ce vreau/sunt setat sa receptez doar anumite expresii sau cuvinte) si te face sa imbraci armura reactivitatii –“ OK daca vrei sa divortezi, n-ai decat!”.  

Dimensiunea parentala este, de departe,  cea mai complexa pentru ca divortul parintilor isi pune amprenta  asupra dezvoltarii  copiilor. In functie de varsta pe care o au la momentul separarii parintilor, copiii percep diferit situatia. Gama de sentimente traite de acestia este diferita  – de la culpabilizare (cred ca ei sunt cauza divortului) – pana la bucurie (divortul remediu intalnit in situatia in care unul dintre parinti este, de exempu,  dependent de alcool sau excesiv de violent). 

In majoritatea situatiilor copiii vor fi tentati sa obtina “beneficii” de pe urma divortului – de cate ori parintele in custodia caruia a fost incredintat nu-i va satisface nevoile, copilul va apela la celalalt pentru a obtine ceea ce isi doreste,  practic, va migra intre cei doi in functie de interese.   

Trist este faptul ca in loc sa coopereze, intre cei  doi fosti soti se instaleaza o stare de ostilitate competitiva  determinata de dorinta de a demonstra copilului ca este un parinte mult mai bun decat celalalt si a “argumenta” cumva decizia de a divorta: “Ai vazut? Asa imi facea si mie. Cat sa rezisti?” Copiii proventiti din familii divortate se vor simti inferiori si vulnerabili, vor avea permanent senzatia ca le lipseste ceva si pot “purta” cu ei teama ca vor fi abandonati  (anxietatea de separare) care se poate transforma ulterior intr-o gelozie patologica.  

Ideal ar fi ca parintii sa evalueze obiectiv situatia, sa lase la o parte “munitia de razboi” si sa “incheie un acord de pace” care sa favorizeze o dezvoltare  psihica armonioasa pentru proprii copii. Si, ca o curiozitate, pana acum am intalnit doar fosti soti preocupati sa arunce cu noroi unul in celalalt sau, in cel mai fericit caz, doar unul dispus sa coopereze cu “zidul Berlinului”.

Nu am intalnit clienti care solicite o optimizare a relatiilor interpersonale dupa desfacerea casatoriei desi un astfel de demers nu presupune un efort deosebit.  Cum problematica este destul de ampla, cu siguranta o sa revenim asupra acestor aspecte ….


Psiholog consilier pe probleme de cuplu si familie
Adriana Petrescu