Increderea intre simplu si complex

... cum ne simtim atunci cand noi insine, prin actiunile noastre, demonstram celor din jur ca nu avem incredere in fortele proprii?

A avea sau a nu avea incredere in cei de langa tine?  Iata o dilema cu care ne confruntam frecvent fara a gasi un raspuns care sa ne multumeasca pe deplin si sa ne ofere garantii pe viata asupra acestora.

Nu de putine ori ne intrebam ce anume favorizeaza aparitia acestui sentiment si ce anume il poate distruge? Cat de solid trebuie sa fie acest sentiment pentru ca sa poata rezista “intemperiilor” cotidiene?

De ce sa discutam despre incredere? Simplu – pentru ca este nevoie de incredere in toate tipurile de relatii: in familie, la serviciu, in comunitatile in care traim si mai ales in noi insine. Daca atunci cand un membru al familiei ne dezamageste sau constatam ca un coleg ne saboteaza actiunile vom fi probabil furiosi si dezamagiti, cum ne simtim atunci cand noi insine, prin actiunile noastre demonstram celor din jur ca nu avem incredere in fortele proprii? Este lipsa de incredere vizibila pentru ceilalti sau reusim sa folosim arsenalul de mecanisme de aparare pentru a masca realitatea? Ce credeti?

Capacitatea de a avea incredere si de a simti reciprocitatea acestui sentiment ne asigura protectia si siguranta de care avem nevoie.  Acum, teoretic ar trebui sa definim fiecare dintre noi ce intelegem prin cuvantul incredere si cum anume ar trebui exprimata in termeni comportamentali de cei cu care interactionam. Cum fiecare dintre noi avem propriul sistem de referinta atunci cand ne gandim la incredere, este greu de stabilit un profil psihologic complet al persoanei “cea mai demna de incredere”.

         Va intrebati desigur ce poate fi atat de complex incat sa scri despre incredere.  Iata cateva din “ingredientele” care alcatuiesc acest sentiment!

–         Loialitatea – este componenta cheie a increderii intr-o alta persoana si presupune devotament, sustinere si statornicie;

–         Promisiunile formale (ex. casatoria) sau informale (cele care se incalca cel mai usor – ex. angajamentul de a nu mai chiuli de la ultima ora): o promisiune onorata creste probabilitatea de a avea incredere in acea persoana si, evident, incalcarea acesteia scade sansele de a acorda credit viitoarelor promisiuni.

–         Previzibilitatea – desi “a fi previzibil” este deseori asociat cu a fi plictisitor si neinteresant, in realitate este imposibil sa avem incredere in cineva fara sa anticipam ca persoana respectiva va actiona in conformitate cu angajamentul asumat (ex. fac curat in camera in fiecare sambata). Previzibilitatea, ca si element component al increderii apare inca din primele luni de viata si influenteaza puternic relatiile noastre viitoare, inclusiv alegerea partenerului. Daca un bebelus este uneori lasat sa planga iar alteori alintat de la primul scancet, nu va fi capabil sa anticipeze actiunile celor din jur si raspunsurile inconstante ale parintilor la nevoile lui il vor determina sa creada ca “te poti astepta oricand sa fi dezamagit” de ceilalti;

–         Sinceritatea – este un ingredient de baza pentru ca relatiile bazate pe incredere sa se consolideze. Persoanele care evita sa dea un raspuns sincer sau care spun doar ceea ce dorim sa auzim de teama ca ne pot rani s-au ne-ar putea pierde, ofera acel tip de raspuns dezirabil (dorit/asteptat de interlocutor/partener) dar, sansele ca relatiile bazate pe secrete si minciuni sa reziste in timp sunt reduse;      

–         Atasamentul – atasamentul real fata de o alta persoana presupune mai mult decat sa iubesti pe cineva, inseamna sa fii langa acea persoana indiferent de cat de abrupte sunt suisurile si coborasurile vietii de zi cu zi.

Pentru a afla cat de importanta este increderea pentru fiecare dintre d-voastra incercati sa va imaginati ce s-ar intampla cu relatiile personale daca ati exclude sentimentul de incredere.

psihoterapeut   Adriana Petrescu