ABERAŢIE MENTALĂ  –  deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii g în dirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor și proceselor de gandire. A.m. exprimă anumite raţionamente gre și te, bazate pe iluzii, judecăţi  și  interpretări greșite ale unor date  și  situaţii ce pot avea loc  în  limite normale.

ABSTRACTIZAREA – CA OPERAȚIE A GÂNDIRII – operatie a gandirii care consta în abstragerea, desprinderea unei anumite laturi sau insusiri a obiectelor sau fenomenelor, în timp ce în momentul respectiv se ignora, se face abstractie de celelalte. Prin alegerea elementului esential din intreg, abstractizarea coboara spre analiza, cu care se inrudeste  și  de aici spre concret, intretinand unitatea și continuitatea cunoasterii ( senzoriale și logice).

Abstractizarea nu se realizeaza la acelasi nivel de eficienta la toti indivizii, admitandu-se existenta, în plan individual, a doua forme de gandire:

                    – gandire intuitiv-concreta- opereaza cu notiuni concrete;

                    – gandire formal- abstracta-opereaza cu concepte abstracte.

ABULIE – tulburare a vointei intalnita în numeroase afectiuni mentale (psihanestenie, deficienta intelectuala, melancoie, etc.). Se carcterizeaza prin nehotarare și neputinta de a actiona.

ACALCULIE – pierdere patologica a capacitatii de calcul și manipulatii cifrelor, adesea asociata cu tulburari afzice sau cu tulburari ale reprezentarii spatiale. Ea poate fi conditionata de o agnozie a cifrelor și numerelor, asociata în general cu alexia. Hecaen (1961) a reusit sa distinga trei tipuri: primul este legat de alexia și agrafia numerelor, insotind adesea alexia  și  agrafia verbale, al doilea legat de organizarea spatiala a numerelor (discalculie de tip spatial), iar al treilea, mai intelectual, este legat de efectuarea de operatii (disaritmetic).

ACTE RATATE –  erori neintentionate din seria lapsusurilor, uitarilor sau pierderilor, care au fost studiate de psihanaliza. Ele se substituie unor acte constiente, intentionate, lasind sa se intrevada tendinte și motiuni psihice inconstiente, gata sa erupa în viata constienta.

ACTIUNI PSIHOLOGICE –  Totalitatea masurilor și activitatilor destinate sa mentina sau sa modifice perceptiile, atitudinile și comportamentul unor indivizi sau grupuri umane în vederea indeplinirii obiectivelor propuse, precum și de a preveni folosirea eficace a acestui gen de actiuni de catre inamic;

Operatiuni planificate sa transmita informatiile și indicatiile selectate pentru a le influenta emotiile, motivatia, judecata logica si în ultima instanta comportamentul unor persoane straine din guverne, organizatii și grupuri straine. Scopul operatiunilor psihologice este de a induce sau intari atitudini și comportamente care sa fie favorabile obiectivelor initiatorului;

Totalitatea actiunilor și activitatilor în domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, mentinerii, impunerii și edificarii pacii, acordarii sprijinului umanitar, precum si  în  cel al mentinerii ordinii constitutionale;

Totalitatea masurilor, activitatilor și programelor destinate sa influenteze conceptiile, mentalitatea și comportamentul tintelor (grupurilor de audiente), sa contracareze influentarea psihologica desfasurata de adversar și sa mentina, la un nivel dezirabil, starea psihomorala a fortelor militare și populatiei proprii din zona de actiune.

ACTIVITATE – modalitate specific umană de adaptare la mediu  și  de adaptare a mediului la condiţia socioumană; conduită incluzand verigi interne și externe; mod de existenţă a psihicului uman, aşa cum mişcarea este mod de existenţă a materiei. Procesul psihic este o a. psihică, specific organizată. Orice a. dispune de o bază motivaţională, de o structură (organizare prin autoorganizare)  și  de o ţintă, scop sau plan  în  raport cu care se autoreglează. A. presupune o  înlănţuire sau un sistem ierarhizat de acţiuni care la randul lor cuprind operaţii, nota definitorie a a. este transformarea ce priveşte obiecte materiale și (sau) informaţii  și  ansambluri informaţionale. A. se construieşte prin preluarea (asimilarea) modelelor socioculturale  și  a instrumentaţiei sau tehnicii respective și prin acomodarea acestora la sistemul psihocomportamental al individului sau grupului. Se disting a. senzoriomotorii, comunicative, intelectuale sau cognitive ş.a. A, socială se bazează pe cooperare și comunicaţie. Studiul a. Este  în  centrul obiectului psihologiei ştiinţifice.

AFECT – orice stare afectiva: sentiment, emotie. Putem cosidera ca afectele pot fi ordonate intre doi poli: placere-neplacere sau agreabil-dezagreabil. Intre acesti doi poli afecul neutru ar corespunde unui “soc-surpriza”, ar determina o reactie de asteptare și de exploatare (intre apetit și aversiune), suscitand interesul.

2. Andre Thomas a desemnat cu acest termen starea care comanda un raspuns inconstient de tip afectiv observat la un nou-nascut ancefal și care compora în cautarea unui stimul atraciv sau retragerea protectoare din fata unui stimul nociceptiv.
3. în psihanaliza, afectul este independent de reprezentare; el corespunde transpunerii subiective a cantitatii de energie impulsionala. Se poate transforma prin conversiune (isterie de conversiune), prin deplasare (obsesie) și prin transformare (nervoza angoasanta).

AFECTIVITATE – proprietate a subiectului de a resimţi emoţii  și  sentimente; ansamblul proceselor, stărilor și relaţiilor emoţionale sau afective.

AFONIE – incapacitate de fonatie, pierderea totala sau partiala a vocii, datorita paraliziei muschilor coardelor vocale sau afectarii centrilor nervosi ce-i comanda.

AGNOZIE – pierdere patologica a capacitatii de recunoastere perceptiva , de identificare, în pofida integritati mai mult sau mai putin complete a sensibilitatii respective. Agnozia tactila este în general numita astereognozie(sau stereoagnozie) . Liepmann a definit agnozii disolutive (rupturi asociative, pierderi ale unui element de identificare ) și ideative (prin deficienta și sinteza pshihica). Cecitatiile verbale, surditatiile verbale sunt agnozii-anosognozie, asimbolie, autopoagnozie,somatologie.

AGORAFOBIE – tema obsedanta de spatii largi, goale. Subiectii care sufera de aceasta tulbuarare nu pot traversa fara frica o strada sau o piata și uneori se intampla sa nu iasa din casa. Tabloul psihoclinic implica  teama de  a  se afla în situatii de unde subiectului ii este dificil sa iasa sau de  unde nu poate primii un ajutor în caz  de urgenta.

   Exista doua  tipuri de agorafobie:

                                                          –  cu atacuri de panica;

                                                          –  fara atacuri de panică.

AGRAFIE – tema obsedanta de spatii largi, goale. Subiectii care sufera de aceasta tulbuarare nu pot traversa fara frica o strada sau o piata și uneori se intampla sa nu iasa din casa.

AGRESIUNE PSIHOLOGICA – actiune directa si/sau indirecta asupra proceselor psihice cu scopul dereglarii acestora și inducerea, la individ și colectivitate, a unor stari anormale  în  gândire și comportament.

ALCOOLISM – intoxicare datorata bauturiilor alcoolice. Provoaca tulburari mentale:

    – acute (betie simpla, betie deliranta);

    – subacute (confuzie mentala cu halucinatii vizuale: animale, scene profesionale, scene terifiante etc.);

    – supraacute (delir acut alcoolic sau delirium tremens);

    – cronice( slabirea intelectului, tulburari de caracter și de simt moral, deliruri de interpretare și gelozie).

Aceste tulburari cedeaza cel mai adesea sub influenta sevrajului și al tratamentului.

AMFETAMINA – substanta psihotropa din categoria psihostimulentelor, care sustine starea de vigilenta, atenueaza senzatia de oboseala și asigura, pe o durată limitata, performante fizice și intelectuale deosebite.

ANGOASA – inconfort în acelas timp fizic și pshihic, caracterizat printr-o teama difuza care poate merge de la neliniste la panica, cu senzatii corporale penibile, de la timpul constructiei toracice sau laringeale. Unii autori fac distinctie intre anxietate și angoasa. Aceasta distinctie este artificiala. Angoasa se intalneste atat în pshihoze (melancolie) cat si în nervoze (psihiatrie, nervoza anxioasa,etc.).

ANOREXIE – stare patologica sau nevroza constand din refuzul alimentarii. Subiectul nu este capabil sa  în gurgiteze alimentele, se blocheaza partial fata de acestea și devine aproape insensibil la foame.

Elementele esentiale ale anorexiei nervoase sunt acelea ca individul refuza sa mentina un minimum de greutate corporala normala, este extrem de speriat de luatul în greutate și prezinta o deteriorare importanta în perceperea conformatiei sau dimensiunii corpului sau.

         Criteriile de diagnostic pentru ANOREXIA NERVOASA:

1. Refuzul de a mentine greutatea corporala la , sau deasupra unei greutati normale minime pentru etatea și inaltimea sa (de ex., pierdere în greutate ducand la mentinerea greutatii corporale la mai putin de 85% din cea sperata sau incapacitatea de a lua în greutate plusul sperat în cursul perioadei de crestere , ducand la o greutate corporala de mai putin de 85% din cea sperata).
2. Frica intensa de a nu lua în greutate sau de a deveni gras(a), chiar daca este subponderal(a).
3. Perturbarea modului în care este experientata greutatea sau conformatia corpului propriu, nedatorata influentei greutatii sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutatii corporale actuale scazute.
4. La femeile postmenarhice, amenoree, adica absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive. (O femeie este considerata a avea amenoree , daca menstrele sale survin numai dupa administrarea de hormoni , de ex., estrogeni).

  Exista urmatoarele tipuri:

1. TIP RESTRICTIV : în cursul episodului actual de anorexie nervoasa , persoana nu s-a angajat regulat intr-un comportament de mancat compulsiv sau de purgare (adica varsaturi autoprovocate sau abuz de laxative , diuretice sau clisme).
2. TIP DE MANCAT COMPULSIV/PURGARE : în timpul episodului actual de anorexie nervoasa , persoana se angajeaza în mod regulat intr-un comportament de mancat compulsiv sau de purgare (adica varsaturi autoprovocate sau abuz de laxative , diuretice sau clisme).

ANTIPSIHOTIC-. Se spune despre orice medicament care are un efect în tratarea psihozelor.

ANXIETATE – indispozitie în acelas timp psihica și fizica, caracterizata de o teama difuza, un sentiment de insecuritate, de nenorocire iminenta. Se rezerva mai degraba denumirea de angoasa senzatiilor fizice care insotesc anxietatea (constructi toracice, tulburari vasomotorii etc.). în practica, cei doi termeni sunt sinonimi. ANXIOGEN – care se dovedeste generator de angoasa.

APATIC – individ ale carui reactii afective și activitate sunt sub nivelul mediu.

APATIE – insensibilitate la cauzele care provoaca de obicei emotii. Se intalneste, pe de o parte, în starile schizofrenice, pe de alta parte în starile depresive.

APRAXIE- Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului.

ASOCIATII LIBERE –   în  psihanaliza, metoda de investigare psihica ce consta  în  faptul de a relata orice trece prin minte fara a exercita asupra continutului mentale vreo cenzura de orice forma ar fi.

ATAC DE PANICĂ – atacul de panica se defineste ca o criza de angoasa majora în cadrul careia apar numeroase simptome (palpitatii, sufocare, senzatii de strangulare, de instabilitate) care ii creeaza subiectului sentimentul de pierdere a controlului de sine , putand provoca teama de a lesina sau teama de alte pericole (inclusiv pe cel al mortii).

ATENȚIA – fenomen psihic de activare selectiva, concentrare și orientare a energiei psihonervoase în vederea desfasurarii optime a activitatii psihice, cu deosebire a proceselor senzoriale și cognitive.

AUTISM – atitudine mentala specifica schizofrenicilor și caracterizata prin replierea asupra propriei persoane, un mod de gandire desprins de real, o predominare a vietii interioare.

AVERSIUNE SEXUALA – elementul esential al aversiunii sexuale il constituie aversiunea fata de, și evitarea activa a contactului sexual genital cu un partener sexual. Perturbarea trebuie sa cauzeze detresa sau dificultate interpersonala marcata. Subiectul acuza anxietate, frica sau dezgust cand este confruntat cu oportunitatea de a avea un contact sexual cu un partener. Aversiunea fata de contactul genital poate fi centrata pe un anumit aspect al experientei sexuale. Unii parteneri experienteaza o repulsie fata de toti stimulii sexuali, inclusiv fata de sarut și atingere. Intensitatea reactiei individului, cand este expus la stimuli aversivi, poate merge de la anxietate moderata și lipsa de placere la detresa psihologica extrema.

BATERIE DE TESTE – sistem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însușiri și procese referitoare la aptitudinea individului la o anumită activitate.

BIAS – orice tendință care duce la o distorsiune a judecății sau a comportamentului.

• bias cognitiv^⁠ – tendință cognitivă sau perceptuală care afectează procesul de gândire și poate duce la distorsiuni în evaluarea informațiilor sau în luarea deciziilor și care poate determinată de factori interni, precum emoțiile sau experiențele anterioare, sau de factori externi, precum mediul social și cultural.
• bias de ancorare^⁠ – tendința de a face judecăți pe baza primelor informații receptate, chiar dacă acestea nu sunt relevante sau nu sunt valabile.
• bias de confirmare^⁠ – tendința de a căuta și de a interpreta informațiile într-un mod care confirmă ceea individul deja crede, evitând sau ignorând informațiile care nu susțin aceste credințe.
• bias de disponibilitate^⁠– tendința de a evalua probabilitatea unui     probabilitatea unui eveniment sau a unei situații pe baza capacității individului de a-și aminti exemplele relevante sau întâlnite frecvent în viața cotidiană.
• bias de reprezentativitate^⁠– tendința de a face judecăți pe baza cât de mult un eveniment sau o situație se potrivește cu un anumit stereotip sau model mental.(www.wikipedia.org)

BRAILLE – alfabet pentru nevazatori constituit prin combinarea de puncte de la 1 la 6, dispuse variabil  în tr-un patrat si putand sa fie perceput tactil. A fost lansat de Luis Braille, pedagog nevazator.

BULIMIA NERVOASĂ –  elementele esentiale ale bulimiei nervoase le constituie mancatul compulsiv si metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul in greutate. In afara de aceasta , autoevaluarea indivizilor cu bulimie nervoasa este influentata de conformatia si greutatea corpului.

Criteriile de diagnostic(cf. DSM-IV-TR/2000) pentru BULIMIA NERVOASA :

 -episoade recurente de mancat compulsiv. Un episod de mancat compulsiv se caracterizeaza prin ambii itemi care urmeaza: (1) mancatul intr-o anumita perioada de timp (de exemplu , in decursul unei perioade de doua ore) , a unei cantitati de mancare mai mare decat cea pe care ar manca-o cei mai multi oameni inr-o perioada , similara , de timp si in circumstante similare). (2) sentimentul de lipsa de control al mancatului in cursul episodului (de exemplu , sentimentul ca persoana respectiva nu poate stopa mancatul sau controla ce sau cat de mult mananca).

 – comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greutate , cum ar fi varsaturile autoprovocate , abuzul de laxative ,diuretice , clisme sau alte medicamente , postul sau exercitii excesive.

– mancatul compulsiv si comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele , in medie de cel putin doua ori pe sapamana , timp de trei luni.

– auoevaluarea este in mod nejustificat influentata de conformatia si greutatea corpului.

– perturbarea nu survine exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nervoasa.

Tipuri:

-TIP DE PURGARE : in cursul episodului curent de bulimie nervoasa persoana s-a angajat in mod regulat in autoprovocarea de varsaturi sau in abuzul de laxative , diuretice sau clisme)

-TIP DE NONPURGARE : in cursul episodului curent de bulimie nervoasa , persoana a utilizat alte comportamente compensatorii inadecvate cum ar fi postul sau execitiile exceive , dar nu s-a angajat in mod regulat in varsaturi autoinduse sau in abuzul de laxative , diuretice sau clisme.

Desi tipul de alimente consumate in timpul mancatului compulsiv variaza , acesta include de regula dulciuri, alimente cu inalt continut caloric, cum ar fi inghetata sau prajiturile. Insa , mancatul compulsiv pare a fi caracterizat mai mult printr-o anomalie in cantitatea de alimente consumate decat prin dorinta ardenta de un anumit aliment , cum ar fi dulciurile. Desi indivizii cu bulimie consuma mai multe calorii in cursul unui episod de mancat ccompulsiv decat consuma persoanele fara bulimie nervoasa in cursul unei mese , fractiunile de calorii derivate din proteine , grasimi si glucide sunt similare.

Indivizii cu bulimie nervoasa sunt de regula incomodati de problemele lor cu mancatul si incearca sa-si ascunda simptomele. Mancatul compulsiv survine de regula in secret sau cat mai inobservabil posibil.

CALITATEA VIETII – semnificatia pentru om a vietii sale, rezultat al evaluarii globale, din punctul de vedere al persoanei umane, al propriei vieti.

CAMPUL VIZUAL – reprezinta ansamblul punctelor din spatiu pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil.

CARENTA AFECTIVA – stare rezultata din insatisfacerea nevoii de asistenta afectiva, mai ales la varsta copilariei. Privarea de asistenta materna a copilului poate duce la perturbarea si franarea dezvoltarii somatice, psihice si intelectuale.

CLIMAT PSIHOSOCIAL – concept utilizat in psihosociologie pentru a desemna starea de spirit a unui grup social.

CLIVAJ – actiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influenta unei amenintari angoasante, actiune avand ca rezultat coexistenta celor doua parti astfel separate care nu se cunosc intre ele, in conditiile in care formatia de compromis este imposibila( SI).

CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI – codul deontologic este un sumum de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica si care instituie regulile de conduita ale psihologului cu drept de libera practica, denumit  în  continuare psiholog. Codul ofera o baza consensuala pentru luarea de atitudine colectiva împotriva unor eventuale comportamente apreciate a  în calca principiile eticii profesionale. Acest cod pe lânga valoarea sa normativa are rolul de a orienta si regla numai acele activitati ale psihologilor  în  care acestia se angajeaza ca psihologi, nu si pe cele din viata privata a acestora. Comportamentul personal al psihologului poate fi luat  în  discutie numai daca este de o asemenea natura  în cât aduce prejudicii profesiei de psiholog sau ridica serioase  în doieli privind capacitatea acestuia de a-si asuma si  în deplini responsabilitatile sale profesionale ca psiholog.

COGNITIV -califica procesele prin care un organism dobandeste informatii cu privire la mediu si le elaboreaza spre a-si regla comportamentul:perceptie, formare de concepte, ratinament, limbaj, decizie, gandire.

COLERIC – temperament corespunzator tipului puternic neechilibrat, excitabil, caracterizat prin relativa slabiciune a inhibitiei active de unde tendinte de nestapanire de sine, impulsivitati, agitatie, tumultuozitate, nerabdare, explozitivate emotionala, oscilatie  în tre activism impetuos si depresie,  în clinatie spre stari de alarma si spre exagerare.

COMPLEXUL LUI OEDIP – complexul nuclear al psihismului uman, dupa opinia psihanalizei, descoperit de Freud in urma propriei sale auto-analize. Structural acest complex este definit astfel: atractie erotica a fetitei fata de tatal sau (la baieti, raporturile se schimba) si ostilitate marcata fata de mama.

COMPORTAMENT – modalitate de a actiona  în  anumite imprjurari sau situatii, conduita, purtare.

COMPROMIS – modalitate de rezolvare a unor tensiuni si conflicte, de realizare a consensului, in conditii de diversitate de interese si/sau puncte de vedere, caracterizata prin faptul ca solutia adoptata este rezultatul unor cedari reciproce, minimizându-se astfel conflictul si promovând cooperarea.

COMPULSII – reprezinta comportamente repetitive – compulsiuni cu caracter deschis (spalatul mainilor – ablutomania, punere in ordine, verificari) sau acte mintale- compulsiuni mascate (rugaciuni, numarat-aritmomania, repetarea in gand a unor cuvinte) pe care persoana se simte nevoita sa le efectueze ca raspuns la o obsesie sau in conformitate cu reguli care trebuie aplicate rigid. Comportamentele sau actele mintele urmaresc sa preintampine un anumit eveniment sau situatie temuta.

CONDITIONARE OPERANTA – forma de invatare  în  care raspunsul emis de organism opereaza asupra mediului pentru a produce o intarire pozitiva sau pentru a indeparta o intarire negativa, prin urmare ducand la cresterea probabilitatii sale de aparitie.

CONSILIERE PSIHOLOGICA – consilierea psihologica poate fi definita ca un proces intensiv de acordare a asistentei psihologice pentru persoane normale care doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze mai eficient. Problemele abordate prin consiliere sunt mai putin severe (tulburari cu caracter reactiv, probleme familiale, impas existential, crize de dezvoltare etc.) si presupun, de regula, un numar mai redus de sedinte. Din acest punct de vedere, uneori consilierea se poate reduce si la o singura  în talnire consilier-client prin care acesta din urma poate realiza, cu  în drumarea specialistului, o clarificare a situatiei sale si a scopurilor pe care si le propune  în  viitor.  în  numeroase situatii, consilierea presupune, pe langa suportul emotional oferit de psiholog si furnizarea de informatii concrete, utile pentru solutionarea problematicii prezente a clientului. Aceasta presupune existenta unei baze de date pe care consilierul sa le poata pune la dispozitia clientului (de exemplu, informatii referitoare la locurile si conditiile de admitere  în   în vatamantul liceal sau universitar  în  cazul consilierilor scolari, date privind cererea si oferta pe piata muncii  în  cazul consilierilor care se ocupa de orientare si consiliere vocationala etc.).

Irina Holdevici (1996) precizeaza ca „ceea ce se  în telege  în  mod frecvent prin consiliere nu este altceva decat psihoterapie suportiva. Psihoterapia suportiva este indicata  în  doua categorii opuse de situatii: una  în  care nu este necesara o modificare a personalitatii pacientului, eficienta acestuia fiind doar temporar perturbata de conditii exterioare neprielnice, iar cea de a doua –  în  care perturbarea de personalitate este atat de puternica  în cat este greu de presupus ca s-ar mai putea produce o schimbare structurala a pacientului.” Dupa cum se vede, consilierea reprezinta un demers util  în  sprijinirea persoanelor care nu prezinta o problematica foarte grava si care nu se preteaza la o interventie psihoterapeutica de profunzime.

CONSTIINTA – reprezinta un atribut definitoriu al umanitatii, cae mai evoluata forma de reflectare psihica a lumii obiective, caracterizata prin rationalitate si aprehensiunea propriei identitati a individului. Desemneaza activittatea psihica rationala , insotita permanent de aperceptia Eului , ca agent unic, indivizibil si inconfundabil al tuturor actelor sale psihice. Parte a sinelui care judeca propriile valori şi performanţe. Constiinta individuala reprezinta reflectarea subiectiva a existentei fiecarui om , avand note de unicitate si irepetabilitate.

CRIPTOMNEZIA – este o tulburare a sintezei mnezice imediate, reprezientand “plagiatul involuntar”, o nerecunoastere ca fiind strain, a unui material literar, artistic,muzical sau stiintfic, pe care individul l-a citit sau auzit in realitate, dar pe care in mod iluzoriu il considerea al lui propriu. Aceasta iluzie de memorie trebuie diferentiata de plagiat, in ultimul caz fiind vorba de o actiune constienta, intreprinsa cu un anumit scop.

CVERULENTA – reactie revendicativa si agresiva a persoanelor care se cred frustrate. De obicei acestia sunt paranoici, veritabili „persecutati-persecutori”, care se ruineaza  în  procese si uneori merg pana la crima pentru a razbuna o pretinsa injustitie. Se spune despre un cverulent ca este „procesoman”, evocandu-se astfel predispozitia sa pentru intentarea de procese.

DEPRESIA – se caracterizeaza printr-o traire afectiva intensa a unei dureri morale, a inutilitatii si devalorizarii, conducand la o stare de neputinta , la diminuarea marcanta a interesului si placerii fata de activitati alta data agreabile. disparitia “chefului ” de viata, a capacitatii de a mai functiona din punct de vedere profesional, familial, social.

DISGNOZIE – deficienta constand dintr-o receptie difuza si incorecta sau chiar din absenta perceptiei vizuale a formelor si contururilor.

DISLALIA – este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau functionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la 5 ani nu este forma patologica, intrucat depinde de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura fiziologica. Dupa 6-7 ani are aspect patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psihofiziologic. In functie de aspectele cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de gradul de extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. Varietatea lor depinde si de specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor handicapuri si particularitati psiho-individuale ale persoanei. Dupa modul de deficienta a aparatului verbo-motor se disting:

– dislalia organica – anomalii ale organelor periferice ale aparatului vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare) si dislalia functionala, cauzata de functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia muschilor buzelor, limbii, obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata, inervatie neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auzului fonematic si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin alterarea unor silabe: cu diftongi, triftongi sau grupe de consoane.

– dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit auditiv, prin leziuni la diferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit receptia normala a vorbirii, nici un autocontrol al propriei articulari. Leziunile ariilor corticale si subcorticale (talamus), cailor talamocorticale, dau o hipoacuzie de perceptie.

– dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite sunete sau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor forme in structura silabelor sau a cuvintelor. Termenul “de evolutie” indica caracterul ei regresiv, spontan sau dupa un tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se verifica prin faptul ca scade invers proportional cu varsta si in mod deosebit in terapia logopedia si psiho-pedagogica. Aceasta duislalie este favorizata de doua tipuri de conditii: intrinseci (manifestate printr-o labilitate neuropsihica, consecutiva unui factor ereditar sau dobandit) si extrinseci (intalnite in cadrul unor tulburari din limbaj, din mediul ambiant sau a bilingvismului, inainte de constituirea limbajului in limba materna).

DISLOGII – tulburari mentale ale limbajului, consecutive modificarilor de forma si continut ale gandirii, evoluand fara modificari ale functiei limbajului si aparatului logomotor.

DISTIMIE – tulburare a dispozitiei. In clasificarea American Psychiatric Association (APA), distimia se refera la o stare depresiva, desfasurata de cele mai multe ori pe o perioada mai mare de timp. (De la grecescul dusthumia, care inseamna “descurajare”).

EGOISM – interes pe care eul si-l acorda siesi.

EROGEN – Ceea ce este in raport cu producerea unei excitatii sexuale; EROGENEITATE-
Capacitatea oricarei regiuni a corpului de a fi sursa unei excitatii sexuale, adica de a se comporta ca o zona erogena.

EROTIZARE – actualizarea competenței sexuale indusa de conjuctia dintre un context si o stare centrala de motivatie, de unde rezulta starea de emotie erotica.

EURISTICA – euristica se refera la regulile mentale care pot conduce la o solutie.

FATIGABILITATE – caracteristica individuala privind gradul de rezistenta la oboseala si totodata nivelurile de solicitare la care survine oboseala.

FEED-BACK – conexiune inversa, principiu cibernetic (St. Odobleja) aplicat in tehnica, in viata organica si in societate si care inseamna incorporarea permanenta de informatie despre rezultatele activitatii anterioare si adaptarea continua a activitatii actuale in functie de aceste rezultate.

FLEXIBILITATE – Schimbare cu usurinta, rapiditate, mobilitate. Capacitatea de a sesiza cu usurinta datele unei probleme din perspective diferite, de a imagina o multitudine de solutii sau de utilizari variate si neobisnuite ale unui obiect social. Prin flexibilitatea gandirii se intelege restructurarea prompta si adecvata a informatiei, a sistemului de cunostinte in conformitate cu cerintele noii situatii, modificarea modului de abordare cand cel anterior nu se dovedeste eficient.

FOBIA – Teama exagerata si persistenta  fata de un obiect sau de o situatie care, de regula, este nepericuloasa. Fobiile produc dorinta irationala a subiectului de a evita situatiile respective, desi pacientii realizeaza caracterul irational al fricii lor. Fobiile reprezinta frici cu caracter dezadaptativ care produc perturbari in viata obisnuita a subiectilor.

Exista urmatoarele categorii fobice:

      –      fobia specifica*  (de animale, de foc ,de insecte, etc);

      –      fobia sociala – subiectul se teme de lucruri inobservabile-critica, evaluarile negative,  teama de a fi respins. Fobiile sociale se pot centra si pe unele aspecte concrete – teama de a  vorbi in public, de a manca, etc.);

      –      agorafobia  – teama de a se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de  transport in comun, departarea de casa. Tabloul psihoclinic implica  teama de  a  se afla in situatii de unde subiectului ii este  dificil sa iasa sau de  unde nu poate primii un ajutor in caz  de urgenta). Exista doua tipuri de agorafobie:

                                                               –  cu atacuri de panica;

                                                                –  fara atacuri de panica.

* Conform DSM IV,  particularitatile fobiilor specifice sunt:

–       Prezenta unei frici accentuate si persistente manifestate in prezenta sau anticiparea aparitiei unui obiect specific sau a unei situatii care, pentru majoritatea oamenilor, nu are caracter anxiogen.

–      Expunerea la stimul care reprezinta obiectul fobiei provoaca o stare de anxietate accentuata, cvare poate evoluapana la intensitatea unui atac de panica.

–      Subiectul recunoaste faptul ca teama sa este excesiva si irationala.

–      Situatia fobica este evitata sau suportata cu o anxietate si un disconfort excesiv de puternice.

–      Reactiile de evitare a situatiei anxiogene , precum si disconfortul resimtit de subiect prezinta o influenta negativa asupra viatii cotidiene, sferei ocupationale relationale si sociale a individului, care sufera datorita problemei sale.

FRIGIDITATE – vizeaza incapacitatea atingerii placerii orgasmice feminine. In sens larg termenul se refera la “raceala” (indiferenta pana la aversiune) a unor femei fata de actul sexual si la incapacitatea femeii de a elabora raspunsuri adecvate la stimulii sexuali.

FRUSTRAREA – reprezinta un dezechilibru afectiv ce apare, temporar, la nivelul sistemului personalitatii, ca urmare a nerealizarii unei dorinte prin impiedicarea satisfacerii ei.

GELOZIE – Sentiment provocat de teama de a fî înșelat de ființa iubita și uneori de credința că aceasta deja preferă o altă persoană.

GENOGRAMA – Repre­zentare grafică a unei constelații fami­liare privind mai multe niveluri de generații

GESTALT-TERAPIA – integreaza factorii minte-corp folosindu-se de procesele de constientizare si integrare. Integrarea comportamentelor, sentimentelor si a gandirii reprezinta scopul principal al gestalt-terapiei. Clientii sunt vazuti ca avand abilitatea sa recunoasca cum influentele anterioare le-ar fi putut schimba viata. Clientului ii se explica importanta responsabilitatii personale, modul in care poate evita problemele, sa termine lucruri neterminate, sa experimenteze lucrurile intr-o lumina pozitiva si in constiinta din momentul de fata. Tine de terapeut sa-si conduca clientul spre constiinta momentului prin experimentarea momentelor vietii. Apoi trebuie sa provoace clientul sa accepte responsabilitatea de a avea grija de ei insisi, in loc sa astepte sa o faca altii. Terapeutul poate utiliza confruntarea, analiza viselor, dialogul cu polaritati sau jocul de roluri  pentru a-si atinge scopurile. Acestea pot include tratamentul interventiei de criza, terapia maritala/familiala, problemele ale comportamentului copiilor, tulburari psihosomatice sau training-ul profesionistilor in sanatatea mentala.

GRAFOLOGIE – Tehnică de interpretare a scrisului considerat ca o expresie a personalității.

HALUCINATIA – reprezinta o perceptie care apare in absenta unui stimul adresat organelor de simt si de o calitate similara perceptului adevarat. Halucinatia este resimtita ca provenind din lumea exterioara ( sau din propriul corp), ca si perceptia si nu  din interiorul mintii, ca imagine mintala.

HIPERFAGIA BULIMICA – sindrom caracterizat prin aparitia cu regularitate a crizelor de bulimie , dar comportamentul bulimic nu este asociat apelarii cu regularitate la unele comportamente compensatoare neadecvate.

HIPERMNEZIE – Exaltare și acuitate deosebit de vie a me­moriei.

HIPNOZA –  (din greaca veche : “HUPNOEIN” = a adormi) stare apropiata de un somn partial, provocata in mod artificial prin fixarea atentiei asupra unui obiect stralucitor si prin sugestie, stare in care subiectul ramane capabil sa asculte de unele ordine date de hipnotizator.  Stare modificata a constiintei asemanatoare unui somn artificial care este provocat prin sugestie, hipnotizatorul folosindu-se de tehnici care permit crearea acestei stari ; hipnoza nu este o tehnica aplicata unui client pasiv, ci un mod de lucru care implica angajamentul, interesul si increderea clientului. hipnoza este tototdata un instrument terapeutic care poate creste eficienta unei psihoterapii, atunci cand este utilizat adecvat. Somnul hipnotic este profund diferit de somnul normal: perceptiile senzoriale nu sunt diminuate, atentia se poate concentra, sunt posibile diferite actiuni, iar inregistrarea ritmurilor electrice ale creierului (electroencefalograma) este comparabila cu aceea obtinuta in timpul starii de veghe. Este deci vorba de o „paralizie a vointei” (S. Freud). Sub efectul starii de hipnoza se pot observa fenomene somatice cum este analgezia (suprimarea durerii) sau modificarea tesuturilor (disparitia negilor…). Dupa J. Hiigard (1970), persoanele hipnotizabile sunt acelea a caror imaginatie este mai vie, la care predomina spiritul de aventura, creativitatea literara si artistica, credinta religioasa. Dimpotriva, subiectii refractari la hipnoza sunt aceia care manifesta aptitudini certe pentru sporturile de competitie si pentru activitatile stiintifice.

LIDER – persoana care exercita puterea sau o mare influenta in cadrul unor grupuri sociale de diverse marimi (societati, natiuni, comunitati, organizatii, grupuri mici etc.).

LOCUS AL CONTROLULUI – (traducerea din engleza: “locus of control”) concept rezultat din teoriile invatarii sociale, apoi variabila a personalitatii, studiata dupa ce J.B.Rotter a propus (in 1966), prima scala de internalitate/externelitate: este vorba de a stabili cine, in asteptarile subiectilor, controleazaintaririle al caror subiect sunt. Internalistii vad in ei insisi (ceea ce sunt , ceea ce fac) aceasta instanta de control, pe care externalistiio vad in situatii, in ceilalti, in destin, in sansa.

LOGOPEDIA – logopedia este stiinta care se ocupa cu prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj. Terapia logopedica este orientata in special spre inlaturarea dificultatilor de limbaj la copil nu numai pentru ca la acestia frecventa tulburarilor este mai ridicata, dar si pentru ca vorbirea este intr-o continua structurare si dezvoltare la aceasta varsta.

MALADIE – in sens larg, alterare a sanatatii ce afecteaza buna functionare a unei parti sau a intregului organismsi se traduce printr-o serie de tulburari generale sau localizate, lezionare sau functionale. In sens restrans, se refera la cauzele, simptomele, evolutia, complicatiile, terapia, care caracterizeza starea de alterare a sanatatii la un moment dat.

MANIE – stare de hiperexcitare intelectuala si psihomotorie, de exaltare a dispozitiei, cu evolutie morbida, de obicei periodica si ciclica, regasindu-se frecvent in cadrul psihozei maniaco-depresive.

MASOCHISM – perversiune sexuala caracterizata prin placerea erotica extrasa din suferinta.  Masochistul gusta cu voluptate durerea fizica sau morala, o cauta, o provoaca sau si-o aplica (autoflagelari); el creeaza in intregime situatii in care sa fie dominat, umilit, torturat. Comportamentul sau poate fi interpretat ca un mijloc de a obtine iertarea din partea unui Supraeu (constiinta morala) de o severitate exceptionala, de a neutraliza, printr-un sacrificiu prealabil, angoasa legata de placerea sexuala interzisa. Automutilarea, toxicomania, jocul la „ruleta ruseasca”, incapacitatea de a da un sens satisfacator vietii si conduitele de esec (ale celor despre care se spune ca nu au nici macar „un dram de noroc”) sunt comportamente masochiste.

MATURATIE CEREBRALA – proces ireversibil, care duce la dezvoltarea proprietatilor morfologice si functionale ale sistemului nervos. Este o rezultanta a factorilor genetici, proveniti din patrimoniul ereditar si a factorilor epigenetici emanati de mediul de viata.

NEURASTENIE – (etimologic: slabiciune nervoasa) afectiune care presupune un tablou clinic centrat pe oboseala fizica de origine “nervoasa”si care cuprinde simptome din registrele cele mai diverse.

NEVROZA – tulburare mentala sau de personalitate care nu se datoreaza unei disfunctii neurologice sau organice cunoscute; termenul se foloseste fie descriptiv-pentru a denumi un simptom sau grup de simptome legate, fie etiologic- pentru a indica rolul cauzal al unui conflict inconstient care evoca anxietate si conduce la un mecanism de aparare ce produce in ultima instanta simptomul observat.

NONCONFORMISM – atitudine cu caracter pozitiv sau negativ fata de lucruri sau fata de persoane. Nonconformismul pozitiv consta in rezistenta si refuzul fata de ideile eronate, in respingerea teoriilor, principiilor si tezelor invechite, in independenta gandirii, a comunicarii verbale si actiunii. Nonconformismul negativ consta in intelegerea gresita a normelor si regulilor de comportare civilizata, atitudini cu greu acceptate, de neinteles, care pot evolua pana la sfidarea celor mai elementare reguli de civilizatie.

OBEDIENTA – modificare a comportamentului prin care un individ raspunde prin supunere venita de la o autoritate legitima.

OBOSEALA – diminuare a capacitatii de a actiona care apare dupa un efort important. Reactie normala, oboseala este in acelasi timp semnal de alarma si punere in joc a mecanismelor de aparare ale organismului. Oboseala acuta (aceea generata de un mars lung, de exemplu) dispare rapid ca urmare a odihnei. Dimpotriva, oboseala cronica, consecutiva efortului zilnic repetat, are efecte durabile care ii dau un caracter patologic. Are loc o uzura nervoasa care se traduce printr-o astenie generalizata, dureri difuze (in spinare, abdomen), dificultati intelectuale (instabilitatea atentiei, pierderi de memorie), modificari ale somnului si dispozitiei (iritabilitate, pesimism, anxietate, nehotarare), iar uneori tulburari psihosomatice” (ulcer gastric, hipertensiune arteriala) sau mentale. Se evalueaza la o treime proportia muncitorilor care prezinta manifestari nevrotice consecutive oboselii. Exista si oboseli misterioase, ca acelea aparute in 1982 in Statele Unite, care ii afecteaza in general pe tineri (albi) din mediile instarite. Acestia se simt deodata epuizati, deprimati, incapabili de a mai face efort intelectual, prezentand diferite tulburari neurologice. Toate etiologiile posibile au fost luate in considerare (virusuri, bacterii, paraziti etc), dar cauzele acestei forme de oboseala raman inca necunoscute. Tratamentul oboselii este, mai presus de orice, odihna la aer curat, dar adevaratul remediu este profilactic: organizarea muncii in asa fel incat sa se suprime microtraumatismele (zgomote inutile, iluminat defectuos) si respectarea regulilor de igiena.

ORGOLIU – atitudine dictata de constiinta acuta a valorii proprii si a meritelor personale, cu propensiunea de a le supraestima. Orgoliosul, din fire autoritar si intolerant, îsi afiseaza capacitatile, ceea ce i face adesea enervant, ba chiar de nesuportat. Orgoliul se deosebeste de vanitate prin faptul ca în cazul acesteia din urma meritele sunt iluzorii, pe când în cazul orgoliului ele sunt reale. Orgoliul, spune A. Comte, exprima trebuinta de a domina, pe când vanitatea este legata de dorinta de a fi aprobat. Hipertrofia Eului orgoliosului poate constitui nucleul unor tulburari mentale. (DPL).

ORIENTARE SPATIO-TEMPORARA (Orientare in spatiu si timp) -reprezinta capacitatea unei persoane de a percepe, adecvat, insusirile spatiale ale obiectelor, dispunerea lor in spatiu si pozitia proprie fata de ele, precum si perceperea localizarii in timp a propriei persoane si a unor momente raportate la altele. Presupune o capacitate ridicata de generalizare, memorie si schema corporala corespunzatoare.

ORIENTAREA SEXUALA – se referă la sexul persoanelor care sunt în centrul dorinţelor, fanteziilor şi simţurilor erotice sau amoroase ale unui om, sexul faţă de care o persoană este “orientată”. Termenii alternativi preferinţă sexuală sau înclinaţie sexuală au înţelesuri similare în majoritatea contextelor discursive. În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracţie principală faţă de persoane de sexul opus), homosexuală (atracţie principală faţă de persoanele de acelaşi sex), bisexuală (atracţie faţă de ambele sexe) sau asexuală (nu are atracţie sexuală faţă de nici un sex). Există de asemenea alte încadrări, precum transsexualitatea, pansexualitatea şi intersexualitatea.

RATIONALIZARE – procedeu prin care un subiect incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, idei, uniu sentimet, etc. ale caror motive adevarate nu-i sunt accesibile.

RAZBOI PSIHOLOGIC – tip de razboi initiat si desfasurat de un purtator (grup social, stat), impotriva unui sistem-tinta (alt grup social sau stat), fara mijloace militare, in scopul subminarii puterii si prestigiului adversarului. R.p. constituie un element al strategiei generale si un instrument al politicii cercurilor conducatoare agresive din unele tari si vizeaza dezinformarea, ademenirea sau convertirea convingerilor sistemului tinta, abaterea atentiei si vigilentei, inducerea unei inalte credibilitati in raport cu continutul celor transmise de purtator, exploatarea, atât a sprijinului, cât si a opozitiei celor care sunt deja adeptii ori dusmanii cauzei razboiului psihologic.

REACTIVITATE – capacitatea de a raspunde cu mai mult sau mai putina forta si vivacitate unor stimulari exterioare.

RESTRUCTURARE COGNITIVA – metoda ce presupune modificarea gandurilor negative automate, in scopul de a pune in aplicare ganduri mai realiste, numite ganduri modificate, care vor permite o imbunatatire a dispozitiei.

RETICENTA – atitudinea unei persoane care ezita sa-si exprime clar gandul. Efect al atitudinii rezervate, al jenei sau neincrederii, reticenta se observa atat la subiecti absolut normali (timizi) cat si la cei cu manifestari patologice. O intalnim in cursul convorbirilor clinice, pacientii (si chiar si familiile lor) trecand sub tacere in mod sistematic fapte semnificative: o intalnim si in curele psihanalitice, atunci cand subiectii rezista mai mult sau mai putin constient actiunii terapeutului. Ea constituie o reactie de opozitie din partea unor bolnavi psihic indiferenti (schizofrenici) sau neincrezatori (deliranti, paranoici), care refuza sa vorbeasca de experientele lor patologice.

RITUAL – comportament social incarcat de tematica simbolica ce se exprima stereotip. Forme de ritual se exprima in conduite reverentioase in diferite forme de ceremonii si festivitati.   Asimilarea orcarui obiect sau a orcarei situatii noi la schemele de adaptare deja existente poate fi considerata punct de plecare al ritualurilor si simbolurilor, cel putin al momentelor in care se constituie.

SCHEMA CORPORALA (Somatognozia) – ca termeni sinonimi se mai utilizeaza:” imagine corporala”,”concept corporal”,”constiinta corpului”, “perceptie corporala”. Schema corporala reprezinta perceptia spatiala a propriului corp, determinata plastic, constienta,schematicasi structurala, constituita din informatii senzoriale premergatoare si curente, obisnuite, mai ales somestezice. Se refera la organizarea si perceperea localizarii stimulilor, la relatiile reciproce dintre partile corpului precum si la relatiile acestor parti cu mediul inconjurator, incluzand si imaginea mintala a corpului.Schema corporala  este propria imagine tridimensionala.

SENESTRALITATE – stangacie privind, in principal, dominarea mainii stangi sau a orcarui segment stang de analizor.Este opusul dextralitatii.

SIMULAREA – se refera la falsificarea adevarului, in privinta starii de sanatate, prin creearea de tulburari somatice sau psihice, in scop utilitar, material sau moral. Simulatia totala apare la indivizii normali psihici care intentionat , constient, legat de un scop bine precizat, din care sa obtina beneficii secundare, reproduc semnele unei boli psihice inexistente, putand fi simulate orice boli psihice sau somatice. Gradul si fidelitatea simularii somatice si psihice e in functie de imaginatia, inteligenta si rezistenta simulatorului.

SISTEM NERVOS VEGETATIV – parte a sistemlui nervos care regleaza activitatea viscerelor si a glandelor.

SPIRIT DE OBSERVATIE – aptitudine de a sesiza cu usurinta, rapiditate si precizie caracteristicile putin pregnante, mascate sau ascunse ale obiectelor si fenomenelor, dar care pentru acestea prezinta o mare insemnatate.

TESTUL CUBURILOR – test de inteligenta nonverbala. Datorat lui S. C. Kohs (1920), acest test utilizeaza cuburi colorate, cu care subiectul trebuie sa reproduca desene geometrice variate (un fel de mozaicuri), de o complexitate crescanda, intr-un timp limitat. Amuzant, deoarece se prezinta ca un joc, testul face apel la simtul de observatie, la organizarea vizual motorie, la rationamentul logic si la aptitudinea de analiza si sinteza, fiind adesea folosit in evaluerile  psihologice.

TESTUL FABULEI – metoda proiectiva imaginata de L. Dus, care consta în al determina pe un copil sa imagineze un final la mici istorioare care îi sunt povestite.

TORPOARE – stare de tulburare a constiintei, caracterizata printr-o usoara dezorientare, prin scaderea mobilitatii motorii, scaderea tonusului afectiv-volitional, fenomen ce are drept consecinta reducerea initiativei,  indiferenta si apatie.

TRANSFER – raport al unei deprinderi dobandite intr-un domeniu asupra unei activitati similare. Proces psihologic legat de automatismele repetitiei, care tinde sa reporteze asupra unor persoane sau obiecte, in aparenta neutre, emotii si atitudini din copilarie. In practica psihanalitica, relatie afectiva pe care pacientul o stabileste cu psihanalistul, relatie nedaptata la situatia terapeutica reala si determinata de structuri anacronice.

TREBUINTA – expresia psihica a necesitatilor inascute sau dabandite ale omului.

TULBURARE BIPOLARA – afectiune caracterizata prin alternanta fazelor depresive si euforice marcante.

TULBURARE DE CONDUITA ALIMENTARA – tulburarile de comportament alimentar se refera la : anorexia mentala (refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima), bulimia nervoasa (episoade repetate de mancat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate) si hiperfagia bulimica (comportamentul bulimic nu este asociat apelarii cu regularitate  la unele comportamente compensatoare neadecvate.

TULBURAREA DE ALIMENTARE COMPULSIVA – in aceasta tulburare (tulburarea de alimentare compulsiva), persoanele afectate ingereaza frecvent cantitati excesive de alimente. Un astfel de episod compulsiv este dublat de sentimentul pierderii controlului asupra propriei alimentatii; ulterior episodului, deseori persoana traieste sentimente de rusine,dezgust, depsrimare sau culpa. Datele de pana in ptrezent arata ca tratamentele eficiente in cazul tulburarii de alimentare compusiva sunt terapia cognitiv-comportamentala si cea interpersonala.

TULBURAREA DEPENDENTA A PERSONALITATII – se caracterizeaza prin autostima redusa, neicredere in fortele proprii, nevoie excesiva de ocrotire si ingrijire, incapacitatea de a lua decizii in problemele curente si tendinta continua de a delega propriile responsabilitati.

TULBURAREA PARANOIDA A PERSONALITATII – se caracterizeaza printr-o triada comportamentala, evidentiata prin neincredere, suspiciozitate si interpretativitate care survine la un adult tanar, axat ferm pe traiectoria puterii;cu o logica ferma, argumentativa si persuasiva, parand persoana momentului si acreditata succesului.

VIGILENTA – stare psihica cu rol in asigurarea unui grad inalt de coordonare a miscarilor voluntare si involuntare; este in stransa corelatie cu atentia voluntara.

VISUL – reprezinta imaginarul inconstient prin faptul ca producerea si desfasurarea lor se afla in afara controlului voluntar.S. Freud afirma ca visul este” calea regala de acces la inconstient”.